Y! Recomanda site-ul prin Yahoo Messenger

Introducere

Fericirile sunt noua sentinte scurte cu care Mantuitorul nostru Iisus Hristos isi incepe Predica de la Munte si pe care Sfantul Ioan Gura de Aur le aseamana cu poruncile Decalogului. Aceasta predica a fost rostita pe Muntele Kurun Hattin (Coarnele Hattinului), care, de atunci incoace, se cheama Muntele Fericirilor. Acest munte, inalt de 560 m, este situat cam la 7 km nord-vest de orasul Tiberias, langa tarmul vestic al Marii Tiberiadei.

Dupa ce a petrecut noaptea in rugaciune pe culmea cea mai inalta a muntelui, Iisus a coborat pe platoul ("loc ses") dintre cele doua culmi ale Muntelui Fericirilor care se aseamana cu un amfiteatru natural. Aici Il asteptau multimile care-I constituiau auditoriul. Fericirile fac parte, asadar, din predica ampla pe care Domnul a rostit-o aici, in fata celor "din toata Iudeea, din Ierusalim si de pe tarmul Tirului si al Sidonului, care venisera ca sa-L asculte" (Lc. 6, 17).

Cele noua Fericiri cuprind adevaruri morale care constituie un fel de "carte a legamantului" noii imparatii mesianice, intemeiate de Mantuitorul Iisus Hristos. Prin ele se precizeaza atat caracterul acestei imparatii, cat si insusirile pe care trebuie sa le aiba cetatenii acestei imparatii. Domnul nu le-a dat sub forma de porunci, ci in chip de "fericiri", pentru a corespunde spiritului liber al moralei crestine (Iac. 1, 25).

In fiecare din cele noua Fericiri gasim mai intai invatatura sai indemnul, iar apoi fericirea sau fagaduinta rasplatirii. La inceputul fiecareia dintre ele intalnim cuvantul "fericiti", adica o stare de bucurie pe care o simt toti cei ce-L urmeaza pe Domnul, iar la sfarsitul fiecareia se deschid zarile Imparatiei lui Dumnzeu, fie ca este vorba de asezarea ei in sufletele credinciosilor, fie ca este vorba de fagaduinta ei vesnica. Mantuitorul promite dupa fiecare virtute fericirea corespunzatoare spre a arata ca desavarsirea duce la fericire, partial, in viata prezenta si, pe deplin, in viata viitoare.

Imparatia lui Dumnezeu incepe de aici, din viata noastra, din felul cum stim sa ne-o agonisim, din straduinta noastra de a implini voia lui Dumnezeu. Virtutile recomandate in Fericiri sunt mijloacele necesare spre fericirea suprema pe care insa crestinii trebuie sa le castige si prin desprindere, pana la posedarea lor in gradul cel mai inalt. Din acest punct de vedere Fericirile sunt totodata indemnuri pentru castigarea celor mai alese virtuti, in viata de toate zilele, prin care cei ce le practica se pregatesc pentru dobandirea vietii vesnice, a fericirii vesnice.

Orice fiinta omeneasca din lumea aceasta doreste sa fie fericita. Omul simte in sufletul sau o sete nepotolita dupa satisfactii si impliniri. Insusi Mantuitorul, Care cunostea adancul sufletului omenesc, a aratat ca la temelia stradaniilor si nazuintelor noastre sta dorul dupa fericire. Dar, din pacate, oamenii care voiesc sa fie fericiti au diferite pareri privind calea pe care se poate ajunge la o viata fericita. In Predica de pe Munte Hristos nu combate caile gresite prin care oamenii cautau fericirea in acel timp, ci El indica acele conditii care il pot face pe om fericit. Mantuitorul a destramat mirajul falselor fericiri, aratand ca adevarata fericire o putem dobandi noi insine, eliberandu-ne de pacat si imbracandu-ne in mantia luminoasa a virtutilor morale. Intrupand in fiinta noastra moralitatea Fericirilor, putem deveni membri ai Imparatiei lui Dumnezeu, putem dobandi fericirea launtrica si vesnica a sufletului.

In cele ce urmeaza voi incerca sa talcuiesc cele noua Fericiri pentru ca ele sunt pietre de temelie care asigura binele vremelnic si cel vesnic al oamenilor. Explicarea Fericirilor este necesara pentru aplicarea cuprinsului lor la viata omului contemporan, spre a-i reda acestuia bucuria de a gusta pacea si fericirea adevarata. Sper ca bunul credincios, primind cu credinta aceasta comoara pretioasa a Evangheliei, isi va imbogati sufletul si va striga fericit cu psalmistul: "Bucura-ma-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare" (Ps. 118, 162).

La sarbatoarea Sfintei Parascheva
14 octombrie 2001
Autorul